Începe un nou sezon electoral de vânătoare de voturi pe plaiurile diasporei româneşti şi încet-încet se trezesc la viaţă toate acele asociaţii care nu sunt active decât în astfel de perioade.

Aşa că, dragi români, până la sfârşitul lunii noiembrie intimitatea şi spaţiul public în care vă învârtiţi va fi invadat de oameni necunoscuti, falşi profeţi care vorbesc aceeaşi limbă, pe care nu i-aţi văzut niciodată sau pe care i-aţi văzut de v-aţi săturat, şi care vor afirma că duc de ani de zile „lupte seculare” pentru drepturile d-voastră ca români în pribegie. Nu intraţi în panică, acestea sunt celulele adormite ale organizaţiilor politice care vor să ne terorizeze din România, formate din preşedinţi şi vicepreşedinti de asociaţii româneşti care au sarcina să vă îndrume votul la viitoarele alegeri. Grupuri, grupuleţe veţi revedea acei neobosiţi preşedinţi de asociaţii şi federaţii care de la ultimele alegeri din 28 aprilie 2007 n-au mai spus nici mâlc şi au dispărut de pe scenă, de parcă nu ar fi existat. Între timp, cine a mai prins vreo subvenţie de pe la vreo primărie mai cu dare de mână, de pildă pe la Ciudad Real sau Castellon, s-a cam dat la fund ca să-şi administreze captura. Fenomenul este cu atât mai ciudat cu cât aceste subvenţii acordate mai multor asociaţii nu au fost niciodată subiectul informării publice. Înainte nu puteai scăpa de unii preşedinţi de pseudo asociaţii de ajutorare a românilor care nu te lasă în pace până nu-ţi explică câtă treabă au ei când stau degeaba, fără să vorbească cu niciun român, iar la un moment dat dispar, ca să afli apoi că şi-au primit răsplata. De aceea, nici administraţiile, fie ele regionale sau la nivel de stat, nu fac tam-tam, pentru că toată lumea vede de la o poştă că anumite subvenţii sunt de fapt recompense. Cu siguranţă dacă am ridica preşul pe care stau unele acociaţii româneşti am găsi multă mizerie.

Ce bine că majoritatea românilor nu se lasă duşi de nas de aceşti caţavenci şi că îşi văd de treaba lor. După aia, vin caţavencii şi zic că românii sunt ignoranţi şi nu vin la concerte nici dacă îi chemi gratis. Nu e ironie, câtă scârbă te cuprinde atunci când îi vezi pe aceşti seniori cum se guduresc de fiecare dată când apare câte un politician de vază, în vizită aici, prin colonii. Toţi au ceva din caţavencu, unii sunt cu vechime în Spania, au limba ascuţită şi ştiu când să aibă glasul mieros sau gesturi afectate. Fac conversaţie şi cu ăia de stânga şi cu ăia de dreapta, doar asta e diplomaţia şi până la urmă funcţia sau banii n-au culoare. Unii sunt foşti găinari prin România, oportunişti versaţi, alţii foşti azilanţi politici când momentul nu o cerea, alţii cer drepturi ca români când ei nu mai sunt demult români, renunţând la cetăţenie pentru a deveni spanioli.

Aşadar, acum este iar primavară pentru asociaţiile si trâmbiţaşii drepturilor românilor. Vor organiza cântări, reuniuni informale cu mancare şi băutură gratis şi vor pune muzică pentru a vă aduce aminte că „Noi suntem români”. Vor apărea în spatele politicienilor români care vor avea neruşinarea să se afişeze în Spania înaintea alegerilor şi nu vor ezita să vă reprezinte peste tot.

Nu vă speriaţi. După alegerile parlamentare care vor avea loc în 30 noiembrie, aceşti agresori au fost antrenaţi să dispară din nou până la următoarele alegeri sau până când se va afisa pe la Madrid vreun dos de politician, important sau nu, că poate pica ceva, şi care simte nevoia unei băi de mulţime.

Nu vă aşteptaţi ca aceste asociaţii, majoritatea in-culturale, dar care se ocupă cu de toate, să vă găsească locuri de muncă sau să vă dea sfaturi privind traversarea crizei din Spania. Dar ce vorbesc eu? Românii nici măcar nu aşteaptă altceva decât ceea ce pot face ei singuri şi cu apropiaţii lor. De asemenea, să nu credeţi că dacă cei din conducerea FEDROM, autodeclarată „cea mai reprezentativă structură asociativă a românilor din Spania”, are o relaţie privilegiată cu conducerea Ministerului Muncii şi Imigraţiei din Spania se va folosi de ea ca să convingă executivul că moratoriul nu trebuie prelungit sau că în continuare cozile de la obţinerea numărului NIE sunt absolut umilitoare. Dimpotrivă, cei de la conducerea FEDROM, aşa-zisa, cu de la sine putere, federaţie a asociaţiilor de imigranţi români din Spania, care se laudă că duce jalba în proţap peste tot, mai degrabă acceptă ceea ce i se spune pe linia partidului de guvernământ, faţă de care conducerea FEDROM are clare înclinaţii, decât să se bată pentru nevoile românilor. Marea federaţie din care fac parte 27 de asociaţii, unele ilustre necunoscute, FEDROM, s-a aflat poate mai aproape decât oricine pentru a putea influenţa decizia guvernului spaniol de anul trecut în privinţa prelungirii moratoriului şi nu a făcut nimic. Mă rog, nimic vizibil sau util. Pe deasupra, FEDROM este reprezentanta românilor din Spania în Forul Imigraţiei din cadrul Ministerului Muncii, dar cu siguranţă nimeni nu a simţit asta. „Principala federaţie a românilor” (cu priviri de stânga dacă se poate) pare mai degrabă dispusă să accepte orice decizie a guvernului fără să crâcnească, ba chiar se străduieşte să găsească justificări pentru bicele pe care le luăm pe nedrept. Amintiţi-vă că anul trecut, de teamă să nu critice guvernul socialist spaniol, FEDROM a fost singura „structură asociativă” care nu a vrut să semneze declaraţia asociaţiilor româneşti de la Torrejon de Ardoz împotriva prelungirii moratoriului pentru români.

Anul acesta se repetă istoria. Peste câteva săptămâni sau luni ne vom trezi cu încă 2 ani de moratoriu şi de cozi aiurea la poliţie, pentru că de’ avem peste 100 de asociaţii care ne reprezintă.

Cu excepţiile de rigoare pe care le ştiu şi bunii şi răii, majoritatea asociaţiilor sunt văzute ca nişte trambuline politice de către ariviştii exilaţi. Unii vor putere, iar alţii doar bani. Nimeni însă nu se preocupă de soarta românilor, chiar dacă mulţi au vânătai de la pumnii pe care şi-i dau în piept cu orice ocazie.