La Jocurile Olimpice ale corupţiei, nesimţirii, aroganţei şi atitudinii dictatoriale, România ar avea cu siguranţă cei mai mulţi medaliaţi cu aur din rândul politicienilor şi slujbaşilor statului. Pe lângă ingeniozitatea nativă a poporului nostru, disciplinele forte ale politicienilor şi lefegiilor la stat ar fi fuga aparentă de răspundere, născocirea celor mai incredibile scuze, complacerea şi răbdarea de a aştepta să vină altul să... facă.

În ţara noastră natală există mai multe ţări: a noastră şi a lor. De aceea, orice ţine de Stat este o injurie adusă contribuabilului şi oricărei persoane care are un paşaport românesc (pe a cărui copertă numele ţării stă scris fără diacritice), plecând de la drumuri, de la rovinietele de negăsit, de la taxele plătite degeaba, de la umilinţa pe care o simţi la urgenţa spitalului, ajungând la preţurile inexplicabile într-o ţară din Europa Centrală sau la comisioanele abuzive pe care ţi le impune orice bancă... România sau ţara cu viteza medie de 50 pe oră pe drumuri europene cu o bandă şi fără marcaje şi ţara cu cele mai rapide trenuri de călători! România sau ţara guvernată de moda scumpirilor!

România sau ţara în care responsabilitatea este întotdeauna a altuia!

Cu toate acestea, toate aceste lucruri sunt normale şi de înţeles, atunci când „poporul” spune că nu-l interesează politica şi că fiecare se descurcă pe cont propriu. Majoritatea nu se informează şi nu vrea să fie informată, iar uitarea patologică a cetăţenilor este moartea democraţiei. Orice român care nu-i urmăreşte pe cei care îi administrează şi-i cheltuie banii, fie el politician, fie medic, primar sau poliţist este complice la jaful general şi nu este îndreptăţit să se plângă după ce a fost înşelat.

Recent, am avut dovada că România a fost deturnată de propriul legislativ şi că solidaritatea politicienilor români este vizibilă mai ales la vreme de restrişte. Atunci când justiţia „mojicilor” încolţeşte vreun „frate” patrihoţ, toţi strâng rândurile ca să înlăture orice atentat la moralitatea indubitabilă a acestuia.

Parlamentul a decis că justiţia nu trebuie să înceapă urmărirea penală împotriva a doi mahări, feriţi de orice bănuială că ar fi băgat vreodată mâna: Năstase şi Mitrea.

Nu vom şti niciodată dacă cei doi erau vinovaţi sau nu, dar probabil că asemenea procedură nu există nicăieri în lume, unde judecătorul unor cauze de corupţie să fie sabotat chiar de stat.

Imunitatea parlamentară este o scuză perfectă pentru o castă a hoţilor care ne-au furat minţile. Dacă în Occident, politicienii trebuie să aibă „buzunare transparente”, într-un loc din Europa Centrală de al cărui nume nu-ţi vine să mai ştii, politicienii se vor mai presus de orice bănuială, cu toate că niciunul dintre ei nu duce un trai decent şi nu are bătături nici în palmă şi nici în talpă.

Deseori se spune că poporul îşi merită conducătorii, că până la urmă dormi aşa cum îţi aşterni şi că peştele de la cap se împute. La fel se întâmplă şi pe tărâmurile iberice, unde românii sunt membrii unei comunităţi existente doar cu numele şi la bine şi la rău, dar care este „reprezentată” de tot felul de inşi. Să vorbeşti în numele românilor şi nu întotdeauna spre binele lor este un sport naţional. Trebuie remarcat că în Spania există peste 100 de asociaţii româneşti, dintre care doar câteva fac lucruri cu adevărat importante, dar culmea nu acelea sunt cele care fac federaţii şi nu pun ţara la cale peste capetele a 730 de mii de români dezrădăcinaţi. Toţi joacă în funcţie de interesul personal şi în batjocura noastră, a prostimii care-i votăm. Dovadă stă faptul că după ce i-au spălat pe Năstase şi pe Mitrea, fanii socialismului PSD vor cică să elimine imunitatea pentru parlamentari, membrii guvernului şi pentru preşedintele ţării.

Este o iniţiativă surprinzătoare, pentru că practic e ca şi cum întreaga clasă politică ar fi brusc lovită de vinovăţie şi se predau cu toţii cu mâinile întinse, îndreptându-se spre cel mai apropiat post de miliţie.

Care să fie explicaţia pentru această manevră strategică? PSD-ul vrea să arate că de fapt el este inamicul proclamat al corupţiei, nu actualul deţinător al etichetei, preşedintele Băsescu? Sau politicienii presimt că la alegerile din toamnă, prezenţa va fi atât de slabă încât electoratul are nevoie de o nouă minciună care să-l umple de speranţă.

Toată şarada se poate termina, însă, dacă acest referendum privind eliminarea imunităţii va avea loc într-adevăr, dar mă tem că este o nouă strategie de marketing politic. Oricum ar fi, alegerile din această toamnă vor fi prima ocazie la care toţi care merg pot vota NU CLASEI POLITICE CORUPTE, în loc să-şi încredinţeze votul cu naivitate vreunui măscărici post-decembrist, anacronic şi isteric. Poate că a venit vremea să aruncăm putregaiul din clasa politică la gunoi!

Publicat în Român în Lume – 27 august 2008